Păşesc singur în noapte…

Sunt ostenit şi totuşi caut,

caut Stânca de care am atâta nevoie.

Vreau să-mi construiesc în siguranţă acolo,

casa inimii mele –

Statornică şi puternică.

O caut, şi frigul este atât de neîndurător :

“oare cât va mai fi ?”

Zăresc un munte în depărtări

şi acolo …Stânca –

alerg spre ea,

dar drumul este aşa de lung…

Oricum speranţa că voi ajunge

încă este vie în sufletul meu.

Deşi ploaia cade nestingherită peste mine,

cu ultimele forţe încep să urc spre înălţimi,

şi prin hăţişuri ajung istovit la Stâncă.

Aud o voce :”Construieşte… !”,

“Nu pot, nu am putere !”

Mă prăbuşesc,

dar numai pentru o clipă,

căci o mână ocrotitoare mă ridică

şi vocea-mi şopteşte :”Îţi dau tot ce ai nevoie !

Construieşte ! Doar construieşte !”

One Response to Stânca mea

October 2020
M T W T F S S
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  
Categories