În ţărmul veşniciei
Când voi sosi curând ,
Când tot ce este azi va fi cândva,
Când slava suferinţei va luci,
Voi înţelege agonia
Şi zilele ce mi-au părut dureri…
Şi aripi frânte sub povară,
Captiv în colivii de îndoieli!
Înfiorat de negura-ncercării,
Voi fi purtat spre-a stelelor cărări
Şi voi vedea cum mâna-Ţi tare
La locul larg m-a scos în zori!
Văzduh de-odihnă şi cântare
Mă va sorbi în nemuriri
Şi voi vedea cum Tu Isuse
Cu mine-ai fost în întristări!
Şi-n faţa Ta o veşnicie
Voi sta plecat cu mulţumiri,
Uimit, căzut în adorare,
Adânc cuprins de-extaz şi fericiri!