Ţi-s ochii trişti…? Ce sens cauţi?
Unde priveşti pierdut?
Ascultă!
O lacrimă frântă de dor după tine,
Se sparge tăcut între cer şi pământ!
Ţi-e inima încătuşată de teama durerii…
Ce zvâcneşte din nou?
Ce lanţuri te ţin?
O mână vrea să le rupă… ţintuită pe lemn!
Iubirea ta cui o dărui?
Şi unde goneşti rătacind?
O Voce te strigă, te cheamă iarăşi:
„O, vino! Vino la Mine, copilul Meu!”
Ţi-s paşii agale…
Şi-n suflet se zbat poveri?
E-un braţ ce le poartă,
Şi-un Nume ce dă puteri!
Eşti singur în noapte,
Lovit de-ntunericul greu?
E-o lumină ce arde şi-aduce lumină
În întunericul tău!
Zbucium şi valuri…
Izbesc cu zgomot al vieţii catarg?
E Unul ce spune să tacă
Şi valul cel mai turbat!
Nelinişti te-apasă…
Şi-nconjurat eşti de duşmani?
E-o pace adâncă ce se varsă
Din cruce, la Calvar!
Vrei să cunoşti ce e iubirea?
Să fii fericit?
Priveşte la Cel ce-ţi şopteşte:
„Eu atât de mult te-am iubit!”
O, Golgota Iubirii te-atrage la ea!
Te cheamă la slavă, la viaţă din ea!
Îţi dă mângaiere în ceasul cel greu
Îţi dă alinare amarului tău!
Te-mbracă pe tine cu slava de sus!
Îţi vindecă rana şi te conduce pe drum!
Îţi dă mântuirea şi tot ce-i de preţ,
Te face iubire…şi-aceasta-i Isus!
