A trecut o primăvară…cu emoţii şi mister. A luat decizia să plece pentru ceva timp…departe. A făcut-o cu sacrificiu… să-şi demonstrze dragostea. Cu câteva zile înainte de a pleca am făcut legământ public de iubire şi credincioşie. Era o zi plăcută..3 Aprilie 2011. Trecuseră 6 luni de când ne cunoscusem. Era atâta gingăşie în îmbrăţişarea lui. Apoi a plecat… Cât de chinuitoare păreau zilele şi totuşi aşteptam cu încredere. Micile conversaţii pe care le aveam din când în când intensificau sentimentul de dor.
…şi a sosit ziua mult visată…o zi plină de soare…7 August. Mirele meu, cel mai frumos cavaler,..mă asigura de iubirea lui arzătoare…Toţi cei prezenţi auzeau cea mai armonioasă simfonie ce a existat vreodată, în faţa privirilor lor se desfăşura cea mai frumoasă artă a doi îndrăgostiţi… Până şi natura sărbătorea fericirea noastră.
Cum pot să nu-I mulţumesc Celui ce a ţesut povestea mea atât de minunat?
(va urma)