Poezii

26_Mai_2009 009

Să crească zi de zi în mine

Roada-Ţi sfântă a neprihănirii

De pace și lumină!

Să fiu un râu al bucuriei!

Să am pace deplină în Tine, Doamne,

Căci prin credinţă m-ai chemat…

Să stăpânească ea în mine!

Prin Duhul Sfânt sunt binecuvântat!

În suferinţă totdeauna,

Să caut pacea Ta și har,

S-alerg cu braţele întinse

Să-mi dai odihna Ta în dar!

Nu mai doresc din pacea lumii…

E amagire doar și pleavă-n vânt!

Din pacea Ta divină Doamne

Aș vrea să-mi dai cu legământ!

Și dacă Tu mi-o dai Părinte,

Cine-ar putea s-o tulbure vreodat’?

Știu că ale Tale gânduri

Sunt pentru mine pace ne’ncetat!

Și îmi va rămâne pe vecie

Liniștea ce azi mi-o dăruiești!

Cu Tine prin orice-aș trece,

Eu nu mă tem căci mă păzești!

Ești pacea mea, O, Doamne!

Nu vreau să plec în alt loc…

E-atât de bine lângă Tine!

Cu multă pace mă-nconjori!

Trecând prin viaţă peste vremuri,
Fii o mireasmă spre viaţă!
Să dai sfinte îndemnuri
De pace, bucurie ce suflete-nsenină!

Priveşte cu blândeţe şi iubire
Pe cel căzut şi-adânc lovit!
Nu mai răni şi tu cu-nverşunare
De este de cel rău robit!

Îndreaptă gândul spre vecie
Celor ce în lume-s rătăciţi!
Fii raza de speranţă
Pentru toţi cei ce sunt zdrobiţi!

Ridică poverile ce-apasă
Atâţia umeri gârboviţi
Şi spune despre Cel ce poartă
În fiecare zi ale noastre suferinţi!

Biruitor sa fii când vin ispite
Şi-ajută pe cei ce încă-s slabi –
În orice timp să le aduci aminte:
Prin Hristos vor fi întotdeauna tari!

Mergi neclintit pe calea strâmtă!
Nu te lăsa purtat de vânt!
Fii treaz şi luptă prin credinţă!
Ascultator să fii de-al Său Cuvânt!

Fii gata să slujeşti cu umilinţă
Când Domnul Dumnezeu te va chema,
Căci doar prin El ai tu fiinţă
Şi eşti dator ce-ţi va urma!


Cuprinşi de-a Ta putere
Noi vrem în Numele Tau să ne-nchinăm!
Să nu umblăm prin vedere,
Ci prin credinţă mereu  să luptăm!

Şi dacă prin dureri vom trece
Şi nu vedea-vom răsărit,
Noi tari să rămânem în credinţă!
Prin viaţa noastră Tu să fii slăvit!

Tu poartă-ne prin biruinţă,
Când vânturi grele vor vui
Şi-n drumul ‘nost de va fi ceaţă
Şi norii negri se vor ivi,

Noi vrem prin haru-Ţi mare,
Să ne-ncredem în tot ce-ai spus,
Să nu dăm înapoi pe cale,
Ci Ţie să-Ţi slujim supuşi!

.

Descătuşat de lume

De-a ei ademeniri

M-am ridicat pe munte

În tainice uimiri!

Privit-am cerul în splendoare

Şi farmecul de vise m-a cuprins

În sufletul meu sărbătoare

Şi floarea păcii s-a deschis

Izvorul de lumină

Din plin s-a revărsat

Din veşnica grădină

A Celui Preaînalt

Învăluit de armonie

Şi bucurie pe deplin

Din inima mea o simfonie

Am vrut ca să-I închin!

Dar copleşit de fericire

Căzut-am în genunchi

În faţa măreţiei,

Şi am început să plâng…

Iar lacrima fierbinte

Căzut-a-n mâna Sa

Şi El cu gingăşie

A ferecat-o….

Pentru a o păstra!

Ce dragoste adâncă

Simţit-am c-am primit,

Încât cu umilinţă

Doar m-am plecat

…şi-am mulţumit!


Gonind prin viaţă mă opresc

Gândind la veşnicie!

O clipă vreau să o opresc…

Dar repde ea trece!

Şi trist privesc în urma mea

Căci vremea tainic mă goleşte

De zilele ce curg prin noi mereu

Şi noi… lăsăm să se înnece!

Oceane mari se-ntind, ne-nvăluie în amintire,

Lăsând porţi larg deschise spre uitare

…şi iar renasc mistere!

De pot uita!…să-ncerc!…

Atât zbucium…luptă…

La capăt ce ne aşteaptă?

Cununi de stele!

November 2019
M T W T F S S
« Dec    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Categories