Daily Archives: 3 September, 2008

O, Doamne Îţi mulţumesc pentru harul şi îndurarea Ta! Prin Tine mă bucur eu de viaţă! Eşti fericirea mea ! Tu îmi eşti sprijin în greu şi speranţa mea de veci! Cea mai mare minune pe care o ştiu e că sunt al Tău şi prin aceasta eu mă aflu sub protecţia Ta! Ce măreţ! Ce nobil! Tu mă onorezi, îmi dai demnitate, valoare… am preţ în ochii Tăi! Slavă Ţie Isus, căci prin jertfa Ta, Tu m-ai eliberat de lanţurile întunericului, răspândind lumină în viaţa mea! Mă încredinţez Ţie cu tot ce am şi tot ce sunt! Nu vreau să plec niciunde afară din Tine, pentru că la Tine am găsit tot ce am avut nevoie vreodată! Sunt copleşită de dragostea Ta ce întrece orice imaginaţie umană, e mai mult decât pot eu înţelege; ştiu însă că ea e perfectă; sunt învăluită în iubirea Ta fermă! Lângă Tine vreau să-mi trăiesc viaţa mea pe-acest pământ, să mă topesc în voia Ta! Tânjesc să stau în prezenţa Ta, savurând frumuseţea chipului Tău! Nimeni nu este ca Tine în tot universul, nici nu va exista vreodată! Pentru mine Tu eşti totul! Îmi pare rău că uneori, sau de cele mai multe ori cuvintele mele au contrazis faptele, că deşi Ţi-am promis, nu am respectat ceea ce am făgăduit! Şi, totuşi, Tu încă mă iubeşti cu o credincioşie curată! Ai fost lângă mine când eu nu-Ţi conştientizam prezenţa. M-ai chemat pe nume când eu nu ştiam Numele Tău. M-ai luat în braţe când eu credeam că m-ai abandonat, ai făcut lucruri minunate pentru mine! Ai mers înaintea mea făcând un drum, când eu credeam că merg spre necunoscut, şi mă îngrozeam. Ai fost de partea mea când nimeni nu a fost, şi mi-ai făurit veşnicia. Când eu credeam că sunt efemer, un fir de nisip dintr-un deşert întins, imens, fără individualitate, pierdut în noianul dunelor, Tu mi Te-ai descoperit oferindu-mi identitate – o identitate regească: sunt în Tine! Tu lucrai din umbră , când mi se părea că toate merg pe dos, când mi se părea că totul e la voia întâmplării, convergând hazardului! Şi atunci, Tu-mi scriai istoria…Tu erai la cârmă, Tu nu pierdeai controlul lucrurilor, Tu aveai un scop măreţ, desăvârşit în toate! Tu ai ştiut din veşnicie întreaga mea viaţă! Când m-am simţit părăsită de toţi, şi marginalizată, Tu nu m-ai părăsit şi mi-ai arătat iubirea Ta, oferindu-mi bucuria părtăşiei cu Tine! Atunci am simţit că Ţie Îţi pasă într-adevăr de mine, că Îţi place să petrecem timp împreună. Relaţia mea cu Tine a dezvoltat în mine tot ce e mai frumos! Nu mă gândeam vreodată că mă voi simţi atât de împlinită, desfătându-mă în ocrotire Ta, în şoaptele Tale calde de iubire, uimită de creaţia Ta! Tu eşti Făcătorul meu şi eu la Tine vin, pentru că Tu doar eşti fericirea mea; cu cât mă apropii mai mult de Tine simt că Îţi aparţin. În mine Te vreau, asemenea unui cerb ce doreşte izvorul de apă răcoritor, asemenea crinilor ce aşteaptă roua, asemenea străjerului ce aşteaptă dimineaţa…e un mister adânc ce poate fi descifrat doar de Tine, şi pe care îl voi înţelege şi eu în curând, când Te voi vedea!